Curajul de a fi tu în online. De ce autenticitatea valorează mai mult decât o copie
De câte ori ne-am uitat la cineva care are succes în online și ne-am gândit că poate ar trebui să facem și noi la fel? Să vorbim la fel, să ne filmăm la fel, să folosim aceleași expresii, aceleași trenduri și, eventual, să devenim o versiune a noastră despre care credem că ar fi mai interesantă pentru ceilalți.
Mă gândeam zilele acestea că, în toți anii în care am lucrat în marketing și comunicare, am întâlnit foarte multe tipologii de oameni. Fiecare cu felul său de a înțelege social media, de a se expune, de a se promova sau, dimpotrivă, de a se ascunde.
Și am ajuns la o concluzie: în comunicarea online, cea mai valoroasă variantă a noastră este cea originală. Nu cea pe care o construim încercând să fim ca ceilalți și nici cea despre care credem că ne-ar face mai plăcuți.
Dar autenticitatea nu înseamnă să postăm orice, oricând și oriunde. Înseamnă să învățăm să comunicăm ceea ce suntem într-un mod sincer, firesc, plăcut și, atunci când vorbim despre activitatea noastră profesională, strategic.
Oameni care au ceva de oferit, dar nu știu cum să se arate
Cred că una dintre cele mai vulnerabile categorii de oameni din online este formată din cei care au o meserie, o afacere, experiență și lucruri valoroase de oferit, dar nu știu cum să le comunice.
Unii nu au curajul să se expună. Alții nu cunosc suficient de bine mecanismele social media și ajung să se bazeze pe sfaturile unor persoane care, la rândul lor, nu au întotdeauna experiența necesară. Și astfel încep să posteze haotic.
Îmi amintesc de una dintre primele cliente cu care am lucrat în afara Bucureștiului, în urmă cu aproximativ 10–15 ani. Avea un salon de masaj terapeutic și o pagină de Facebook cu o comunitate destul de mare pentru perioada respectivă.
Doar că, atunci când am analizat pagina, am observat că foarte puține dintre postări aveau legătură cu serviciile salonului. Din când în când apărea câte o informație despre masaj sau un mesaj despre activitatea ei. În rest, erau distribuite foarte multe postări fără legătură cu businessul, inclusiv rugăciuni.
Nu este nimic greșit în a avea convingeri personale sau în a distribui astfel de mesaje pe profilul propriu. Problema era alta: pagina salonului nu mai comunica limpede ceea ce oferea afacerea.
A trebuit să reorganizăm comunicarea, să punem în valoare serviciile și să construim o imagine profesională, relevantă pentru oamenii care ar fi putut deveni clienți.
Această experiență mi-a confirmat un lucru pe care îl consider important și astăzi: trebuie să înțelegem diferența dintre comunicarea personală și comunicarea unui business.
Iar atunci când antreprenorul își dorește să devină și imaginea propriei afaceri, cele două pot fi îmbinate foarte frumos. Dar nu la întâmplare. Trebuie să identificăm acele calități, experiențe și particularități personale care pot aduce valoare afacerii și care îi ajută pe ceilalți să înțeleagă de ce ar alege să lucreze cu noi.
Când inspirația se transformă în imitație
Mai există o categorie de oameni care, din dorința de a avea succes în online, copiază aproape tot ceea ce văd. Dacă cineva dansează pe o melodie devenită virală, dansează și ei. Dacă apare un trend amuzant, îl reproduc. Dacă un anumit tip de video adună milioane de vizualizări, încearcă să facă același lucru, chiar dacă nu are nicio legătură cu personalitatea lor sau cu afacerea pe care o reprezintă.
Nu sunt împotriva trendurilor. Unele pot fi instrumente excelente de promovare. Dar cred că trebuie să învățăm să le filtrăm. Să ne întrebăm dacă ni se potrivesc, dacă au legătură cu publicul nostru și, mai ales, dacă ne ajută să construim imaginea pe care ne-o dorim pe termen lung.
Pentru că una este să obții câteva mii de vizualizări dintr-un moment amuzant și alta este să construiești încredere. Nu orice vizualizare înseamnă un potențial client. Nu orice urmăritor devine parte din comunitatea pe care vrei să o construiești. Iar notorietatea de moment nu este același lucru cu o reputație profesională.
Ce spun despre noi lucrurile pe care le distribuim?
Există și oameni foarte discreți, care postează rar despre ei înșiși, dar distribuie frecvent conținutul altora. O imagine, un citat, o melodie, un mesaj trist sau o reflecție despre viață.
De multe ori, cei care urmăresc astfel de profiluri ajung să interpreteze aceste distribuiri ca pe o exprimare a stării emoționale a persoanei respective. Poate că imaginea este frumoasă, dar textul este trist. Iar cineva care vede postarea poate presupune că și omul care a distribuit-o trece printr-un moment dificil.
Sigur, nu putem controla toate interpretările celorlalți. Dar putem fi mai atenți la mesajele pe care le asociem cu propria imagine. Și cred că este important să ne întrebăm, din când în când: ce înțelege despre mine un om care îmi descoperă astăzi profilul? Nu pentru a trăi permanent cu teama de judecata celorlalți, ci pentru a comunica mai conștient.
Între cei care postează orice și cei care nu îndrăznesc să posteze nimic
La o extremă sunt oamenii care publică aproape orice, fără să se gândească prea mult la felul în care sunt percepuți. La cealaltă extremă sunt cei care analizează atât de mult fiecare cuvânt, fiecare fotografie și fiecare posibilă interpretare, încât ajung să publice foarte puțin.
Mai există perfecționistul care pregătește luni întregi un video, dar nu îl publică niciodată. Profesionistul care are rezultate, dar consideră că nu este elegant să vorbească despre ele. Sau omul care își construiește o imagine atât de atent controlată, încât publicul nu mai reușește să descopere persoana din spatele ei.
Și, desigur, există cei care folosesc comentariile pentru a critica, ironiza sau jigni. Nu cred că putem ști întotdeauna ce îi determină să se comporte astfel. Dar cred că trebuie să facem diferența dintre o opinie contrară, exprimată civilizat, și un atac gratuit.
Social media ne oferă libertatea de a ne exprima. Asta nu înseamnă că orice formă de exprimare este și una potrivită. Eu cred în comunicarea făcută cu respect, cu măsură și cu responsabilitate.
Eu am fost, multă vreme, omul precaut
Dacă ar fi să mă încadrez într-una dintre aceste tipologii, cred că sunt omul precaut. Încă de când am descoperit social media, am fost foarte atentă la ceea ce postez. M-am gândit la nuanțe, la interpretări, la ce ar putea să îmi afecteze imaginea în viitor.
Nu mi-am dorit neapărat să devin o persoană publică, dar am avut întotdeauna grijă să rămân într-o zonă în care să mă simt confortabil. Să nu fiu penibilă. Să nu fiu prea siropoasă. Să nu par lăudăroasă.
Cred că am fost, într-un fel, modestă. Doar că, privind în urmă, îmi dau seama că modestia nu mi-a adus întotdeauna ceea ce meritam.
Am construit o agenție de marketing și am reușit să rezist într-o piață competitivă. Am ajuns să lucrez în proiecte pentru Ambasada Statelor Unite ale Americii. Am avut colaborări și proiecte profesionale de care sunt mândră. Am creat un podcast, am cunoscut oameni interesanți și am purtat conversații pe care le consider valoroase.
Și totuși, despre multe dintre aceste lucruri am vorbit prea puțin. Inclusiv podcastul meu ar fi putut beneficia de mult mai multă promovare. Nu pentru că nu aș fi avut ce să spun. Ci pentru că am fost, poate, prea atentă să nu par că mă laud.
Iar acum mă întreb dacă această prudență nu m-a făcut uneori să las în umbră exact lucrurile care ar fi putut spune cel mai bine cine sunt profesional.
Poate că oamenii care mă cunosc prin intermediul profilurilor mele mă văd mai degrabă ca pe o persoană visătoare, echilibrată, cu capul pe umeri. Și nu este o imagine greșită. Dar nu este întreaga mea poveste.
Să vorbești despre realizările tale nu înseamnă să te lauzi
Cred că aici avem nevoie de o schimbare de perspectivă. Dacă ai muncit pentru ceva, dacă ai construit un proiect, dacă ai depășit o dificultate sau ai obținut un rezultat profesional, de ce să nu vorbești despre asta?
Nu trebuie să exagerezi. Nu trebuie să te prezinți drept cel mai bun. Nu trebuie să îi micșorezi pe ceilalți pentru a-ți pune în valoare realizările. Poți pur și simplu să povestești. Cum ai început, ce ai învățat, ce provocări ai întâlnit și ce ai reușit să construiești.
O astfel de poveste poate deveni o sursă de inspirație pentru altcineva. Poate că un antreprenor aflat la început va descoperi că și alții au trecut prin perioade dificile. Poate că un om care nu are curajul să vorbească despre profesia lui va înțelege că experiența sa merită cunoscută. Și poate că cineva care se teme să înceapă va găsi în povestea ta un motiv să încerce.
A vorbi despre ceea ce ai realizat nu este obligatoriu un act de laudă. Poate fi și un mod de a împărtăși experiență.
Un exercițiu simplu: ce spune profilul tău despre tine?
Dacă ai ajuns până aici, îți propun să faci un exercițiu. Deschide-ți profilul de Facebook, Instagram sau LinkedIn și privește ultimele zece postări ca și cum ai fi un om care nu te cunoaște.
Încearcă să răspunzi la câteva întrebări:
- Ce aș înțelege despre această persoană dacă nu aș ști nimic despre ea?
- Pot identifica experiența, activitatea sau valorile sale?
- Există ceva valoros despre care această persoană nu vorbește?
- Postările transmit o imagine coerentă sau par complet întâmplătoare?
- Ce aș putea comunica diferit, fără să încerc să devin altcineva?
Apoi alege o realizare profesională sau o experiență despre care ai vorbit prea puțin. Scrie câteva rânduri despre ea, pornind de la trei lucruri: ce ai făcut, ce ai învățat și de ce ar putea fi utilă povestea ta pentru altcineva.
Nu trebuie să publici imediat. Dar este un prim exercițiu prin care începi să înțelegi cât de mult conținut valoros există deja în propria experiență.
Curajul de a fi începe și cu mine
Poate că unul dintre cele mai interesante lucruri legate de proiectul „Curajul de a fi” este că, în timp ce l-am construit, am început să mă uit diferit și la felul în care comunic eu.
Mi-am dat seama că, deși lucrez de mulți ani în marketing și îi ajut pe alții să devină mai vizibili, eu însămi am avut momente în care am ales să rămân în umbră. Și poate că tocmai de aceea acest proiect este atât de personal pentru mine.
Nu îmi propun să îi învăț pe oameni să devină personaje în social media. Îmi doresc să îi ajut să descopere ce au valoros de comunicat, să își găsească propria voce și să învețe să folosească instrumentele de promovare fără să renunțe la identitatea lor.
Pentru că autenticitatea și strategia nu se exclud. Dimpotrivă, cred că cele mai frumoase proiecte de comunicare se construiesc atunci când cele două se întâlnesc.
Iar dacă ar fi să păstrez o singură idee din toate aceste experiențe, ar fi aceasta: Nu trebuie să devii altcineva pentru a fi văzut. Dar nici nu trebuie să rămâi invizibil doar pentru că nu vrei să pari lăudăros.
Poți să fii discret și vizibil. Modest și profesionist. Natural și strategic. Poți să fii tu, fără să te ascunzi, pentru că, poate că acesta este unul dintre cele mai importante lucruri pe care vreau să le transmit prin „Curajul de a fi”.
🔴 Firul roșu | Ideea care rămâne
Nu trebuie să devii altcineva pentru a fi văzut. Dar nici să te ascunzi de teama că ai putea părea prea îndrăzneț, prea vizibil sau prea mândru de ceea ce ai realizat.
Autenticitatea nu înseamnă să arăți totul despre tine, ci să ai curajul să arăți ceea ce te reprezintă.
Pentru că, uneori, nu ne lipsește experiența, nu ne lipsesc realizările și nici lucrurile pe care le-am putea spune. Ne lipsește doar curajul de a le face cunoscute.
Daniela Lovin I Curajul de a fi
