Cred că fiecare dintre noi a publicat, la un moment dat, o fotografie sau un mesaj despre care era convins că va atrage atenția, dar care nu a primit reacțiile așteptate. La fel cum, probabil, ni s-a întâmplat să publicăm ceva fără mari așteptări și să descoperim că oamenii au început să distribuie, să comenteze sau să reacționeze într-un număr surprinzător.
În activitatea mea de marketing, am învățat că nu există o rețetă care să garanteze succesul unei postări. Dar există câteva lucruri care pot face diferența între un conținut pe lângă care oamenii trec fără să se oprească și unul care le stârnește interesul. Și nu mă refer doar la algoritmi, la ora publicării sau la frecvența postărilor. Mă refer, în primul rând, la ceea ce simte, descoperă sau înțelege omul care vede acel conținut.
Cred că emoția este unul dintre cele mai importante elemente ale comunicării. O postare poate să ne bucure, să ne emoționeze, să ne amuze, să ne surprindă sau să ne amintească de o experiență pe care am trăit-o și noi. Iar atunci când ne regăsim într-o poveste, suntem mult mai tentați să ne oprim și să o citim.
Gândiți-vă la o postare despre un moment important din viața cuiva. Poate fi o reușită profesională, o schimbare, o întâlnire neașteptată sau un eveniment de familie. Nu trebuie să fie o întâmplare extraordinară pentru a atrage atenția. Uneori, tocmai lucrurile obișnuite, povestite firesc, reușesc să creeze o legătură între cel care publică și cei care îl urmăresc.
Pentru că oamenii nu urmăresc doar informații. Urmăresc și experiențe, povești și persoane cu care simt că au ceva în comun. Dar emoția nu este singurul motiv pentru care o postare poate deveni interesantă.
Să presupunem că vizitez Palatul Parlamentului și public o fotografie cu mine, însoțită de mesajul: „Astăzi am vizitat Palatul Parlamentului.” Este o postare în regulă. Le arăt prietenilor mei unde am fost și ce am făcut.
Dar dacă îmi doresc să creez un conținut care să atragă și interesul unor oameni care nu mă cunosc personal, probabil că aș încerca să spun ceva mai mult. Poate am descoperit un detaliu istoric interesant despre clădire. Poate am aflat o informație surprinzătoare în timpul vizitei. Sau poate am întâlnit o persoană care mi-a povestit ceva ce nu știam. Aș porni de la acel detaliu și aș construi o poveste în jurul lui.
Fotografia ar rămâne aceeași, dar mesajul ar avea o altă valoare. Cel care vede postarea nu ar afla doar că am fost într-un anumit loc, ci ar descoperi și ceva interesant.
De multe ori, diferența nu este făcută de locul în care am fost sau de ceea ce am fotografiat, ci de felul în care alegem să povestim experiența.
Și cred că acesta este un exercițiu bun pentru oricine își dorește să comunice mai bine. Înainte să publici, întreabă-te ce ar putea descoperi omul care îți citește postarea. Nu trebuie să transformi fiecare mesaj într-o lecție, dar poți încerca să oferi ceva mai mult decât o simplă descriere.
Un alt element care poate atrage atenția este umorul. Am observat asta inclusiv în comunicarea oamenilor care activează în domenii considerate foarte serioase. Un exemplu este avocatul Petre Piperea.
Îmi place faptul că în comunicarea lui există și loc pentru umor, pentru postări amuzante și pentru lucruri care nu sunt legate exclusiv de profesia sa. Iar acest lucru nu înseamnă că își pierde credibilitatea profesională. Dimpotrivă, poate fi o modalitate prin care oamenii descoperă și o altă latură a personalității sale.
Pentru că un avocat nu este avocat doar atunci când publică informații juridice. Este și un om care poate avea simțul umorului, opinii, pasiuni și experiențe personale. Și cred că este în regulă ca anumite lucruri să se vadă și în comunicarea online.
Bineînțeles, nu tuturor li se potrivește același tip de umor. Nu aș recomanda cuiva să publice glume doar pentru că postările amuzante pot atrage reacții. Dar dacă umorul face parte din personalitatea lui, de ce să nu îl folosească?
Comunicarea profesională nu trebuie să fie lipsită de personalitate.
Important este să existe o legătură firească între omul pe care îl cunoaștem în viața reală și cel pe care îl descoperim în online.
Trăim într-o perioadă în care suntem expuși zilnic la foarte mult conținut. Fotografii, videoclipuri, știri, mesaje, reclame și povești din viețile altor oameni. Este firesc ca o imagine frumoasă sau un videoclip bine realizat să ne atragă atenția mai repede decât un material prezentat neglijent.
De aceea, cred că partea vizuală este importantă. O fotografie bine aleasă poate să ne determine să ne oprim. Un videoclip natural, în care se întâmplă ceva interesant, ne poate face curioși să urmărim mai departe. Dar imaginea este doar o parte a comunicării.
Dacă fotografia atrage atenția, dar mesajul nu spune nimic interesant, este posibil ca oamenii să treacă mai departe. La fel cum un mesaj foarte bun poate să nu primească atenția pe care o merită dacă este prezentat într-un mod care nu invită la lectură. Eu cred că cele două ar trebui să se completeze.
Și nu înseamnă neapărat că avem nevoie de echipamente profesionale sau de materiale foarte elaborate. Uneori, o fotografie naturală, care surprinde un moment real, poate transmite mai mult decât o imagine pregătită în cele mai mici detalii.
Mai există un aspect pe care îl consider important: contextul. Se întâmplă ca, într-o anumită zi, atenția oamenilor să fie concentrată asupra unui eveniment important din țară sau din lume. Poate este o știre care provoacă multe discuții, o situație care afectează foarte mulți oameni sau un eveniment despre care vorbește aproape toată lumea.
În astfel de momente, o postare care în mod obișnuit ar putea atrage interesul riscă să treacă neobservată. Nu pentru că mesajul este slab, ci pentru că atenția publicului este în altă parte. Cred că trebuie să ținem cont și de lucrurile acestea atunci când comunicăm. Să fim atenți la ceea ce se întâmplă în jurul nostru și să înțelegem că nu toate zilele sunt la fel.
Uneori este mai potrivit să publicăm un anumit mesaj puțin mai târziu. Iar alteori, dacă subiectul nostru are legătură cu ceea ce se întâmplă, putem contribui la conversație cu informații sau perspective relevante. Dar nu cred că este necesar să ne legăm de fiecare subiect popular doar pentru a atrage atenția.
Aici aș vrea să mă opresc asupra unui lucru pe care l-am observat în timp. Dacă în trecut numărul de like-uri era unul dintre primele lucruri la care ne uitam pentru a evalua succesul unei postări, astăzi cred că situația este mai complexă.
Foarte mulți utilizatori au devenit observatori. Urmăresc anumite persoane, citesc postări, se uită la videoclipuri și sunt interesați de anumite subiecte, dar preferă să nu interacționeze public. Nu lasă întotdeauna comentarii și nici nu apasă neapărat pe butonul de apreciere. Asta nu înseamnă că mesajul nu a ajuns la ei sau că nu i-a interesat.
Tocmai de aceea, eu mă uit și la alte lucruri atunci când încerc să înțeleg rezultatele unei postări.
Vizualizările sunt importante, pentru că ne pot arăta cât de mult a fost urmărit un material, deși trebuie să ținem cont că fiecare platformă are propriul mod de a le măsura.
Comentariile contează, mai ales atunci când oamenii intră într-o conversație reală despre subiectul abordat.
Salvările mi se par interesante, pentru că pot arăta că cineva dorește să revină la acea informație.
Dar distribuirile au o valoare deosebită pentru mine. Atunci când cineva distribuie o postare sau o trimite mai departe, înseamnă adesea că a găsit în ea ceva ce consideră suficient de interesant, util sau important încât să ajungă și la alte persoane. Iar când un material începe să fie distribuit foarte mult, are șansa să depășească publicul care urmărește în mod obișnuit pagina respectivă.
Sigur că nu putem măsura succesul exclusiv printr-o singură cifră. O postare educativă, care este salvată de oameni pentru a reveni la ea, poate să aibă un rol diferit față de un videoclip amuzant, distribuit într-un număr mare. Dar cred că este important să nu mai considerăm automat că o postare cu puține aprecieri este una nereușită.
Uneori, cei care ne urmăresc cel mai atent sunt tocmai oamenii care nu reacționează aproape niciodată.
Cred că una dintre capcanele comunicării în social media este dorința de a obține rezultate spectaculoase cu fiecare postare. Să avem cât mai multe aprecieri, cât mai multe comentarii, cât mai multe distribuiri. Dar eu nu cred că ar trebui să comunicăm doar pentru aceste cifre.
O persoană care își dorește să își construiască o prezență online are nevoie să își găsească propriul mod de a spune lucrurile și să descopere, în timp, ce îi interesează pe oamenii care o urmăresc.
Unele postări vor avea rezultate foarte bune. Altele vor trece aproape neobservate. Și este firesc. Putem învăța din ambele situații. Putem observa ce tipuri de subiecte au stârnit interesul, ce materiale au fost distribuite și ce conversații s-au născut în jurul lor. Dar fără să pierdem din vedere motivul pentru care am început să comunicăm.
Pentru că, din punctul meu de vedere, o postare reușită nu este doar aceea care adună cifre impresionante. Este și aceea care reușește să transmită ceva, să creeze o conexiune, să ofere o informație utilă sau să îl facă pe cineva să se oprească pentru câteva momente și să se gândească la ceea ce a citit.
Prin proiectul „Curajul de a fi”, îmi doresc să îi încurajez pe oameni să comunice cu mai multă încredere și să înțeleagă că nu trebuie să cunoască toate regulile social media înainte de a începe.
Tehnica poate fi învățată. Rezultatele pot fi analizate. Modul de prezentare poate fi îmbunătățit. Dar primul pas este să avem ceva ce ne dorim cu adevărat să transmitem. Și să ne dăm voie să o facem în propriul nostru fel.
🔴 Firul roșu | Ideea care rămâneO postare poate atrage atenția prin emoție, prin umor, printr-o informație interesantă sau printr-o imagine care ne face curioși. Dar nu există o formulă care să garanteze că oamenii vor reacționa de fiecare dată așa cum ne așteptăm.
Nu măsura valoarea a ceea ce ai de spus doar în like-uri. Unii oameni te vor aprecia, alții îți vor distribui postările, iar alții te vor urmări în liniște, fără să interacționeze vreodată. Important este să continui să comunici lucrurile în care crezi și să înveți, pe parcurs, cum să le faci mai interesante pentru cei care te urmăresc.
Pentru că uneori succesul unei postări nu stă doar în numărul celor care au apreciat-o, ci și în dorința cuiva de a spune mai departe: „Uite, cred că și tu ar trebui să vezi asta.”
Daniela Lovin I Curajul de a fi
© Daniela Lovin