Când auzim expresia „brand personal”, ne gândim aproape automat la oameni celebri, influenceri, antreprenori cunoscuți sau persoane care au mii de urmăritori în social media. Eu cred , însă, că brandul personal este mult mai mult decât atât.
Fiecare dintre noi are un brand personal, indiferent dacă este prezent sau nu în mediul online. Este imaginea pe care o construim în ochii celorlalți prin ceea ce facem, prin felul în care ne comportăm, prin valorile noastre și prin relațiile pe care le dezvoltăm de-a lungul timpului.
Gândiți-vă la oamenii pe care îi cunoașteți și pe care îi respectați. Poate fi un profesor, un medic, un artist, un meșteșugar sau pur și simplu un om din comunitatea voastră, despre care toată lumea are ceva frumos de spus. Probabil că nu are zeci de mii de urmăritori pe Instagram și nici nu postează în fiecare zi. Și totuși, este cunoscut.
De ce? Pentru că, în timp, a reușit să construiască o reputație.
Iar reputația este, în opinia mea, una dintre cele mai importante componente ale brandului personal.
Un exemplu care îmi vine în minte este Puiu Pascu, pianist de jazz, cu o carieră artistică îndelungată și o experiență bogată în lumea muzicii. Este unul dintre acei oameni care și-au construit reputația prin talent, seriozitate, colaborări artistice și prin anii dedicați profesiei.
Când mă gândesc la el, îmi dau seama că există oameni care au devenit cunoscuți și apreciați în domeniul lor înainte ca prezența online să devină atât de importantă. Au cântat pe scene, au participat la evenimente, au colaborat cu alți artiști și au construit relații profesionale care le-au consolidat imaginea. Au fost prezenți acolo unde conta pentru profesia lor. Și au făcut acest lucru constant, ani la rând.
Cred că este o lecție interesantă pentru generația noastră, obișnuită să asocieze vizibilitatea cu numărul de urmăritori. Poți să ai o reputație extraordinară fără să fii foarte activ în social media. La fel cum poți să ai foarte mulți urmăritori, dar asta să nu însemne neapărat că ai construit și o reputație profesională solidă.
Cele două lucruri nu sunt întotdeauna același lucru.
Să ne întoarcem la exemplul lui Puiu Pascu. Dacă ar fi să construiesc o strategie de comunicare online în jurul activității sale, mi s-ar părea un proiect interesant tocmai pentru că există deja atât de multă experiență de valorificat.
Aș începe prin a descoperi și a povesti istoria carierei sale. Artiștii cu care a colaborat, concertele susținute, evenimentele importante, locurile în care a cântat și momentele care i-au marcat parcursul profesional. Toate acestea reprezintă povești care merită spuse.
Dar nu m-aș opri aici. M-aș gândi și la publicul tânăr, la copiii care descoperă pianul sau la părinții care își doresc să încurajeze talentul muzical al copiilor lor.
Un artist cu o asemenea experiență poate deveni o sursă de inspirație pentru generațiile următoare. Poate să împărtășească lucruri învățate de-a lungul carierei, să încurajeze tineri talentați sau să contribuie la formarea lor.
Iar aici cred că mediul online poate avea un rol foarte frumos.
Nu doar acela de a face un om mai cunoscut, ci de a-i permite să transmită mai departe experiența pe care a acumulat-o.
Aș arăta și câteva lucruri din viața lui de zi cu zi, dar fără să intru prea mult în zona personală. Cum se pregătește pentru un concert? Ce obiceiuri are? Cum își găsește inspirația? Ce înseamnă pentru el să cânte la pian după atâția ani de experiență?
Sunt lucruri care ne ajută să descoperim omul din spatele profesiei. Și cred că tocmai această combinație dintre experiență, personalitate și naturalețe poate face o comunicare interesantă.
Nu avem nevoie să inventăm un personaj pentru social media. Avem nevoie să descoperim povestea care există deja.
Dar dacă nu ești artist? Dacă nu ai urcat niciodată pe o scenă, nu ai condus o companie și nu ai un CV plin de realizări spectaculoase? Ce ai putea comunica despre tine?
Eu cred că aproape orice om care lucrează de mulți ani într-un domeniu are lucruri interesante de povestit.
Să presupunem că vine la mine o femeie care este profesoară de 20 de ani și îmi spune că ar vrea să devină mai vizibilă, dar nu știe ce ar putea povesti despre ea. Nu aș începe prin a-i spune ce fotografii să facă sau de câte ori să posteze pe săptămână. Aș începe prin a sta de vorbă cu ea.
Aș întreba-o:
De ce ai ales această meserie?
Ce iubești cel mai mult la ceea ce faci?
Ce ai învățat în toți acești ani?
Ce ai vrea să le transmiți generațiilor care vin după tine?
Și, mai ales, aș asculta-o.
Pentru că uneori oamenii nu își dau seama cât de interesante sunt experiențele lor. Lucrurile pe care le fac de atâția ani au devenit atât de obișnuite pentru ei, încât nu le mai consideră importante. Dar pentru cineva care se află la început de drum, aceleași experiențe pot fi foarte valoroase.
Cred că aici începe, de fapt, munca de descoperire a unui brand personal: atunci când încercăm să înțelegem ce anume îl diferențiază pe un om, fără să îi atribuim calități sau povești care nu îi aparțin.
Să mergem puțin mai departe cu exemplul profesoarei. Dacă a predat timp de 20 de ani, înseamnă că prin clasele ei au trecut foarte mulți copii. Unii dintre aceștia sunt deja adulți. Au profesii, familii și propriile lor povești.
Poate că unii au ajuns să aibă cariere frumoase, iar alții își amintesc și astăzi o lecție sau un sfat primit de la ea.
Eu aș încerca să identific câțiva foști elevi cu care profesoara a păstrat legătura și care ar fi bucuroși să participe la o conversație. I-aș invita să povestească împreună.
Cum era profesoara lor? Ce își amintesc din anii de școală? Ce au învățat de la ea, dincolo de materia predată? Există un sfat pe care l-au păstrat și în viața de adult?
Imaginați-vă un videoclip în care o profesoară stă de vorbă cu doi sau trei foști elevi, acum oameni maturi, despre anii în care drumurile lor s-au întâlnit.
Mi se pare un conținut mult mai interesant decât o simplă postare în care profesoara își enumeră diplomele și anii de experiență. Nu pentru că diplomele nu ar conta. Ci pentru că, prin acea conversație, putem descoperi și impactul uman al muncii sale.
Bineînțeles, nu toate realizările foștilor elevi i se datorează profesoarei. Dar putem afla ce rol a avut în formarea lor și ce amintiri au rămas peste ani.
Uneori, cea mai frumoasă poveste despre ceea ce ai construit este spusă chiar de oamenii în viețile cărora ai fost prezent.
Iar acesta este doar un exemplu. Fiecare profesie are propriile experiențe, propriile provocări și propriile povești care merită descoperite.
Cred că există și o confuzie atunci când vorbim despre construirea unui brand personal în social media. Unii oameni au senzația că, pentru a deveni vizibili, trebuie să povestească tot ce li se întâmplă.
Unde merg, cu cine se întâlnesc, ce mănâncă, ce cumpără, cum își petrec weekendurile.
Dar nu cred că este necesar.
Poți construi o comunicare foarte frumoasă în jurul profesiei tale, al pasiunilor, al experiențelor și al lucrurilor pe care îți dorești să le împărtășești, fără să renunți la discreție.
Aș merge chiar mai departe și aș spune că nici măcar nu este obligatoriu să îți dorești o prezență online. Sunt oameni care au o reputație foarte bună în comunitatea lor și care se simt împliniți cu ceea ce au construit. Și este în regulă.
Important este să înțelegi ce îți dorești.
Dacă simți că ai experiențe de împărtășit, că ai putea ajuta sau inspira alți oameni ori că ți-ar plăcea să îți faci activitatea mai cunoscută, social media îți poate oferi această posibilitate.
Dar alegerea ar trebui să îți aparțină.
Nu trebuie să te transformi într-o altă persoană pentru a deveni vizibil.
Din experiența mea în marketing, cred că înainte de orice strategie de comunicare ar trebui să existe o conversație sinceră. Cu tine însuți sau cu un om care știe să te asculte și să îți pună întrebările potrivite.
Ce îți place să faci? La ce te pricepi? Care sunt experiențele care te-au format? Ce ar putea învăța ceilalți de la tine? Pentru ce ți-ar plăcea să fii cunoscut?
Nu trebuie să ai imediat toate răspunsurile.
Uneori, pe măsură ce povestești, începi să descoperi lucruri despre tine pe care nu le-ai considerat niciodată suficient de importante pentru a le face publice. Și poate că exact acolo se află ceva ce te diferențiază.
Eu cred că un brand personal autentic nu începe cu alegerea unei fotografii de profil și nici cu realizarea unui calendar de postări. Începe cu înțelegerea propriei povești.
Abia apoi putem decide ce comunicăm, cui ne adresăm și cum vrem să fim percepuți.
Iar dacă alegem să intrăm în online, mi-aș dori să o facem fără sentimentul că trebuie să demonstrăm permanent ceva. Ci cu bucuria de a împărtăși ceea ce știm, ceea ce iubim și ceea ce am construit.
Acesta este și unul dintre motivele pentru care am creat „Curajul de a fi”, un curs despre comunicare, încredere și prezență online.
Pentru că mi-aș dori ca mai mulți oameni să descopere că au o poveste care merită spusă, chiar dacă nu sunt celebri și chiar dacă, până acum, nu s-au gândit niciodată la ei ca la un brand.
🔴 Firul roșu | Ideea care rămâneBrandul personal nu începe în social media și nu se măsoară doar în urmăritori, aprecieri sau distribuiri. Se construiește în timp, prin ceea ce faci, prin seriozitatea cu care îți tratezi meseria, prin relațiile pe care le dezvolți și prin felul în care oamenii ajung să te cunoască.
Online-ul poate face această poveste vizibilă pentru mai mulți oameni, dar nu trebuie să o inventeze.
Nu ai nevoie de o viață spectaculoasă pentru a avea o poveste care merită spusă. Uneori, trebuie doar să privești cu mai multă atenție ceea ce ai construit deja.
Daniela Lovin I Curajul de a fi
© Daniela Lovin